Creditul în franci elvețieni, capcana în care au căzut și clienții și băncile … împreună cu Statul

Aprecierea spectaculoasă a francului elvețian a zguduit puternic societatea românească, pentru că a declanșat nu doar numeroase discuții în media și numeroase mișcări de stradă, ci și repoziționări și o activitate febrilă atât la nivelul Guvernului și Parlamentului cât și la nivelul superior al sistemului bancar și chiar în interiorul (și exteriorul!) BNR – Banca Națională a României.

Într-un astfel de context extrem de agitat și tensionat, publicul urmăritor al fenomenului, fie el direct implicat (cei cu credite în franci!) sau neimplicat, a tratat problema într-o perspectivă antagonică simplistă: unii au pierdut (nr: cei cu credite în franci), iar alții au câștigat (nr: băncile), pentru că cineva a greșit (nr: BNR și/sau Guvernul).

Adevărul este însă că, în povestea francului elvețian nu există câștigător și perdant, așa cum nu există nici vinovați! În toate cele trei categorii aflându-se, în realitate, de-a valma, toate părțile menționate mai sus (și în cam toate discuțiile pe această temă), chiar dacă pierderile, câștigurile și/sau vina sunt împărțite ușor diferit pe umerii fiecărei categorii în parte.

Astfel că, parafrazând o glumă care spunea că socialismul este sistemul în care fiecare încearcă să trăiască cât mai bine pe banii altora, se poate spune că și discuțiile din actuala criză românească a francului nu este decât o dispută în care fiecare dintre părți încearcă să iasă cu pierderi cât mai mici, câștiguri cât mai mari … și cu imaginea cât mai puțin șifonată!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s