Guvernul de la care toata lumea asteapta cate ceva este si al meu

Educatia este importanta! Sanatatea este importanta! Avem nevoie de autostrazi! Avem deasemeni nevoie, in egala masura, sa putem iesi in siguranta pe strada si de o armata care sa ne poata apara granitele! Noul Guvern, fie el tehnocrat sau nu, este prins in clestii unor probleme nationale, revendicate a fi care mai de care mai stringente. Si pe buna dreptate!

Cert este insa ca fara o economie care “sa duduie” nici una dintre acestea nu va avea de unde sa primeasca resursa financiara necesara. Dl Ciolos ar trebui sa foloseasca fereastra de oportunitate pentru a reforma companiile de Stat!

Aseara, intr-o emisiune pe B1Tv, a dlui Mihai Duta, invitatul acestuia, dl Cristian Diaconescu il intreaba pe un alt invitat – reprezentant al studentilor (dupa cum a fost titrat de moderator), care ar fi primul lucru pe care l-ar face daca ar fi in locul dlui Ciolos … Raspunsul reprezentantilor studentilor, previzibil, a fost ca ar da mai multi bani pentru sistemul de educatie, pentru bla-bla-bla …

Cu cateva zile in urma, intr-un articol de presa citeam ca numarul victimelor tragicului accident de la Colectiv ar fi putut fi cu mult mai mic daca ranitii ar fi fost transferati la timp spitalelor din strainatate care si-au anuntat disponibilitatea de a-I primi, iar oficialii romani – Dl Banicioiu si dl Arafat nu s-ar fi cramponat in declaratii conform carora spitalele romanesti “au toate dotarile necesare” … dovedindu-se ulterior ca, in realitate, aceste dotari nu erau nici pe departe suficiente.

Acum cateva saptamani, prima pagina a ziarelor si prime-time-ul televiziunilor erau ocupate de deja celebrul “tronson al autostrazii Orastie-Sibiu” care trebuie demolat si de “fratele sau mai mic” – adica de portiunea de 17 km de autostrada aflati pe lotul 2 din segmentul de autostrada dintre Lugoj si Deva – 17 km care deasemeni ar putea fi demolati, pentru ca la constructie, de catre aceeasi firma, s-au folosit aceleasi materiale slabe calitativ ca si la tronsonul Orastie-Sibiu;

De cateva luni bune problematica imigrantilor (care a culminat cu atentatele teroriste de la Paris soldate cu peste 150 de victime) a fost nascut numeroase intrebari si dezbateri pe tema securitatii populatiei pe plan intern, iar mai vechiul conflict din Ucraina si situatia tensionata din Republica Moldova si Transnistria readuc periodic pe tapet temerile cetatenilor privind capacitatea de aparare a Romaniei in cazul unui eventual conflict la granite (mai ales ca asta se intampla intr-un context international/global extrem de complex).

Astazi, la prima ora, la doar o zi dupa investirea noului Guvern, cunoscuta publicatie Ziarul Financiar vine cu “Cinci indicatori care arata in ce prapastie este Romania, cinci indicator ice trebuie sa fie un “must have” al noului Guvern” … spunand: “2,6 milioane de romani ocupati cu agricultura de subzistenta, 20 mld. lei deficit la pensii, 33% dintre absolventii de liceu nu iau bacalaureatul, rata fertilitatii de 1,3 copii la o femeie si peste 2 milioane de gospodarii care nu sunt conectate la sistemele de apa şi canalizare”.

Numeroase sunt asadar asteptarile populatiei de la noul Guvern! Prinsi de agitatia si problemele traiului de zi cu zi fiecare dintre noi asteptam rezolvarea problemelor de care ne lovim zi de zi! Spitalele mizere si prost dotate, lipsa medicamentelor si a medicilor; lipsa manualelor din scoli, cladirile improprii si lipsa dascalilor; starea proasta a drumurilor si lipsa autostrazilor; teama de conflicte armate, atentate sau accidente; toate sunt pe lista prioritatilor societatii civile, si foarte probabil, a fiecaruia dintre noi.

Pentru toate acestea insa este nevoie de bani! Iar banii nu vin decat din economia reala, din plus-valoarea pe care fiecare dintre noi si fiecare dintre companiile la care lucram, o produc. Avem o economie care, asa cum o arata cifrele (oricat de discutabile ar fie ele), pare a functiona bine! Nu suficient de bine insa pentru a sustine financiar dezvoltarea si modernizarea la parametrii pe care ni-i dorim cu totii, a sistemelor mentionate mai sus (educatie, sanatate, aparare, siguranta publica, etc).

Iimportant in acest moment este mentinerea acestui curs pozitiv – chiar daca modul in care se distribuie plus-valoarea si care sunt beneficiarii, care sunt masurile si oamenii care au facut posibila aceasta evolutie sau cat de sanatoasa si sustenabila este cresterea actuala … sunt teme ce pot face subiectele unor dezbateri ce s-ar putea intinde pe luni sau chiar ani de zile.

Avem nevoie sa mentinem actualele evolutii pozitive, pentru ca acestea fac din economia romaneasca un pol de atractie pentru investitorii straini! Dar mai mult decat de mentinerea cursului este necesara conservarea, sau chiar majorarea, ritmului de crestere a economiei pe o perioada cat mai lunga de timp si dezvoltarea mecanismelor care sa o faca sa reziste cat mai bine la orice fel de eventuale (nedorite dar tot mai probabile!) socuri interne sau externe: flexibilizarea, dinamizarea, transparentizarea, profitabilizarea si eficientizarea economiei sunt astfel directiile in care noul Guvern trebuie sa actioneze!

Romania se afla acum la un posibil nou inceput de drum! Guvernul technocrat Ciolos are o fereastra de oportunitate unica in istoria ultimilor 25 de ani: are atu-ul celei mai reduse dependente de factorul politic (cel putin la nivel oficial/declarativ!) dintre toate guvernele precedente; acest fapt se suprapune peste o performanta a economiei, daca nu spectaculoasa (prin raportare la economiile din restul UE) cel putin foarte buna; in acelasi timp, deloc de neglijat, este beneficiarul unui capital de imagine peste cel al celor mai multe dintre Guvernele de pana acum; in plus statutul de “tehnocrat” il elibereaza de presiunile nascute din obligatiile populiste/populare si/sau doar purs si simplu sociale, pe care Guvernele politice le au … iar caracterul de “interimar” ii confera avantajul dat de lipsa constrangerilor nascute din dorinta si/sau necesitatea perpetuarii la putere pe care o au Guvernele politice.

Este prin urmare cel mai bun moment al ultimilor 25 de ani pentru a se “rupe pisica” – prin destructurarea retelelor grupurilor de interese partinice si trans-partinice din structurile de conducere care au blocat transparentizarea, modernizarea si dezvoltarea marilor companii de stat, regiilor si agentiilor publice … care reprezinta inca aproape jumatate din economia Romaniei. Romania a mers pana acum cu un singur motor din cele doua disponibile – motorul reprezentat de “economia privata”! Performantele de pana acum – fie ele mici sau mari – au fost realizate doar prin eforturile facute de mediul privat! Sacrificiile au fost deasemeni facute de mediul privat – “motorul” care a trebuit sa renunte la oameni, sa incaseze falimente, sa se descurge fara combustibil (adica fara bani – in momentele in care finantarea bancara a fost oprita); in paralel, celalalt motor – reprezentat de sectorul public (avand in vedere in mod special agentii economici) a fost blocat atat in perioadele bune ale economiei – cand banii companiilor (bani publici pana la urma!) au fost drenati catre buzunare private, cand si in perioade mai putin faste – cand n-a fost in stare, sau n-a vrut, sa preia din sarcina notei de plata aduse de criza … dezmatul devalizarii continuand fara aproape nici o retinere – sau chiar mai abitir!

Este prin urmare vremea ca acea (aproximativ!) jumatate a economiei nationale – care a functionat pana acum cu motoarele blocate de hatisul de firme, oameni si contracte capusa … sa fie eliberata si stimulate! Este cel mai bun moment pentru schimbare, prin aducerea la conducerea companiilor publice a unor executivi alesi si numiti pe principiile guvernantei corporative. Toti ne-am dori, cred, un echivalent national al MOL-ului maghiar sau un jucator roman care sa concureze cu societati poloneze puternic prezente in regiune si/sau in lume, precum PKN  Orlean, KGHM, Lotos sau PGNiG; toate acestea sunt companii de stat al caror succes si dezvoltare sunt datorate faptului ca au fost conduse profesionist de executivi independenti din punct de vedere politic, dupa reguli si principii corporative, cu obiective si criterii de performanta – executivi care au avut curajul (dar mai ales libertatea si parghiile necesare), de a lua decizii strict in interesul entitatilor respective. Deschiderea polonezilor si maghiarilor catre depolitizarea managementului campionilor lor nationali a facut ca investitiile poloneze in strainatate se reprezinte circa 7% din PIB iar cele unguresti 30% din PIB … in timp ce investitiile romanesti in strainatate sunt doar de 0,4% din PIB. Pe langa deschiderea fata de investitorii straini in general, schimbarea modelului de management in companiile de stat si deschiderea acestora catre public prin listare, sunt cele doua principale explicatii pentru evolutia companiilor maghiare si poloneze in regiune, si elementele care au facut ca aceste doua tari sa aiba cei mai multi reprezentanti in topurile realizate dupa numarul si/sau rezultatele financiare realizate de companiile din regiunea Central si Est-Europeana. Iar raportul Coface – “Coface CEE Top 500 companii din ECE” este o foarte buna ilustrare a  decalajului … pentru ca Romania este depasita de Ungaria si Cehia dupa numarul de companii prezente in Top 500, desi ca dimensiunea a pietei, populatie, resurse, etc … situatia este inversa!

Este cel mai bun moment pentru Guvernul Ciolos, pentru a accelera programul de listari pe bursa ale companiilor publice ca prim pas al deschiderii acestora catre guvernanta corporativa si spre transferul atributiilor de control al activitatii, de numire a conducerilor si de stimulare a dezvoltarii … dinspre Stat (de fapt dinspre grupurile obscure de interese!) catre actionarii lor, persoane fizice si juridice – romane si/sau straine! Hidroelectrica, Salrom, Aeroportul Otopeni sau Portul Constanta sunt doar patru dintre societatile aflate de ani buni pe lista de societati intr-o eternal procedura de deschidere catre intrarea de noi actionari, prin listarea la bursa; listare care, asa cum arata precedentele de succes Transgaz, Romgaz sau Electrica, ofera nu doar posibilitatea de a face rost de bani pentru investitii, dezvoltare sau extindere prin achizitii de companii/activitati in regiune (asa cum au facut alte companii publice – ale altor state vecine!) … ci este si un element ce pune o presiune majora pe eficientizarea activitatii, cresterea profitabilitatii si responsabilizarea managementului, conducand la obtinerea unor rezultate semnificativ mai bune decat cele raportate inainte de listare.

Este cel mai bun moment pentru reluarea si accelerarea programelor de listari, intr-un context in care pe de o parte economia romaneasca reuseste, chiar si cu un singur motor in functiune – cel privat (inchipuiti-va ce ar fi insemnat ca ambele motoare, adica si componenta publica a economiei, sa fi functionat la aceeasi parametrii ca si cea private!), reuseste sa atraga atentia, interesul si banii investitorilor straini; iar pe de alta parte, banii investitorilor din intreaga lume sunt in continua continuare de oportunitati. Din aceasta perspectiva se poate spune ca Romania, si bursa autohtona, se afla in situatia Poloniei de acum circa 10-15 ani … cand, prin demararea unui program intens si sustinut de listari pe bursa polonezii au atras bani si know-how in economia reala – aducand astfel un imput deosebit de important economiei nationale … imput care s-a simtit mai tarziu, in modul in care Polonia a raspuns crizei financiare!

Astfel ca, dincolo de orice controverse privind independenta politica si/sau componenta noului Guvern (provizoriu) si trecand cu vederea orice calcule politice, Guvernul Ciolos beneficiaza de o fereastra de oportunitate de care n-a avut parte nici un alt Prim-Ministru in ultimii 25 de ani! O fereastra de oportunitate care, ar putea fi exploatata pentru a pune bazele unui nou ciclu economic si pentru a crea premisele, ca economia romaneasca sa performeze mai bine, sa fie mai dinamica, mai transparent, mai profitabila, mai eficienta si mai flexibila – astfel incat sa poata face fata mai bine oricand … oricarui tip de provocari.

Update 1: Pe tema asta a scris si Florin Citu pe 13 Noiembrie, in …
Asteptarile mele de la un guvern de tehnocrati

Asteptarile mele de la un guvern de tehnocrati sunt foarte mari. Nu exista influenta politica. Nu exista baroni. Nu exista dorinta de a castiga alegerile in toamna si astfel sa reduca ritmul reformelor. Un guvern tehnocrat nu are nicio scuza cand vine vorba de reforme reale. Nu exista un cost politic pentru acest guvern. Obiectivul unui astfel de guvern este unul singur: reforma reala a economiei.

Astfel eu ma astept ca un guvern tehnocrat care are ca obiectiv bunastarea pe termen lung sa:

– reduca considerabil numarul de ministere
– mentina bugetul pe surplus in 2015 si 2016 (mai ales dupa ce s-au anuntat cresteri de salarii in sectorul public)
– implementeze o politica fiscala TRANSPARENTA mai ales in ce priveste cheltuielile publice
– rezolve problema proprietatilor furate (confiscate) de statul roman
– reduca rolul statului la reglementator si nu jucator direct in economie
– sa elimine barierele de pe toate pietele interne (sa promoveze piata libera si competitia)
– sa finalizeze privatizarile institutiilor de stat
– sa arunce la gunoi proiectul infiintarii unei noi banci de stat
– sa numeasca doar pe criterii de competenta personalul din adminsitratia publica, conducerea reglementatorilor etc..

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s