Nevoia de “campioni energetici”, o tema din nou de actualitate

Va mai aduceti aminte de ideea circulata prin Guvern pe la inceputul anului 2010 … de a forma, prin fuziunea unor societati din sectorul energetic din diferite zone de activitate, companii mai mari, mai puternice financiar, mai stabile si mai competitive pe pietele de profil? A fost combatuta atunci cu tarie!

Ideea creari unor astfel de “campioni” in sectorul energetic, prin care Romania sa-si fructifice la maxim potentialul in domeniu, si prin care sa-si poata proiecta puterea si interesele in regiune, este mai actuala ca niciodata!

Sectorul energetic este unul dintre motoarele care bine, corect si profesionist turate, pot trage Romania mult inainte, si foarte repede, pe drumul recuperarii decalajelor ce ne despart de restul Europei. Cu doar putina inteligenta dar cu multa vointa politica Romania este in situatia de a putea specula in favoarea ei atu-urile de care dispune: resursa, know-how si capital uman … putand usor atrage si bani, astfel incat sa-si poata proiecta interesele cel putin in regiune, daca nu chiar si la nivel European.

Ideea a fost, pentru a mia oara probabil, atinsa si de mine – dintr-o alta perspectiva insa … in materialul Guvernul de la care toata lumea asteapta cate ceva este si al meu

Este prin urmare vremea ca acea (aproximativ!) jumatate a economiei nationale – care a functionat pana acum cu motoarele blocate de hatisul de firme, oameni si contracte capusa … sa fie eliberata si stimulate! Este cel mai bun moment pentru schimbare, prin aducerea la conducerea companiilor publice a unor executivi alesi si numiti pe principiile guvernantei corporative. Toti ne-am dori, cred, un echivalent national al MOL-ului maghiar sau un jucator roman care sa concureze cu societati poloneze puternic prezente in regiune si/sau in lume, precum PKN  Orlean, KGHM, Lotos sau PGNiG; toate acestea sunt companii de stat al caror succes si dezvoltare sunt datorate faptului ca au fost conduse profesionist de executivi independenti din punct de vedere politic, dupa reguli si principii corporative, cu obiective si criterii de performanta – executivi care au avut curajul (dar mai ales libertatea si parghiile necesare), de a lua decizii strict in interesul entitatilor respective.

Un astfel de demers fiind de natura a sustine totodata si capitalul autohton in batalia tot mai apriga pe scena regionala si europeana … si chiar pe plan local!

Ideea campionilor energetici nationali, pusa ultima oara in discutie intr-un mod serios in urma cu circa 5 ani – chiar daca fara rezultate/efecte atunci – redevine un subiect important a fi dezbatut!

Sa ne amintim despre ce era vorba prin 2010 privitor la “campionii energetici nationali”!

Proiectul celor doi campioni energetici – Electra si Hidroenergetica: Ce sanse au „gigantii” nostri din energie in fata adevaratilor giganti europeni

3 mar 2010

Autor: Roxana Petrescu

Electra si Hidroenergetica, cele doua companii gigantice prin care autoritatile incearca sa reorganizeze sistemul national de productie a energiei electrice, vor avea de luptat din 2012, an in care s-ar putea concretiza primele intentii privind extinderea regionala, cu grupuri straine cu o profitabilitate de pana la 30% si cu operatiuni deja dezvoltate din SUA pana in Rusia.

In structura celor doua companii gigantice romanesti urmeaza sa fie incluse unitati ale caror pierderi au ajuns in 2008 pana la 95 de milioane de euro, cum este cazul Electrocentrale Bucuresti sau Compania Nationala a Huilei, in timp ce firmele cele mai profitabile se pot lauda in 2008 cu rate de profit de maximum 7%, cum este cazul Nuclearelectrica. In rest, Hidroelectrica sau cele trei complexuri energetice Turceni, Rovinari si Craiova au rate de profit cuprinse intre 0,01% si 2,6%.

Pe de alta parte, CEZ, grupul energetic din Cehia, pe care autoritatile locale l-au dat mereu drept exemplu de urmat, a facut anul trecut un profit de 2 miliarde de euro la afaceri de 7,5 miliarde de euro, adica o rata a profitului de circa 30%.

O alta diferenta uriasa in ceea ce priveste planurile locale si ceea ce se intampla la nivel international este modul in care sunt conduse grupurile energetice. De exemplu, CEZ are un CEO de 41 de ani, care este in functie de 6 ani si care inainte de a veni la CEZ a fost CEO al Skoda Holding. In alte cazuri, cum ar fi Enel (Italia) sau GDF SUEZ, managerii au o experienta in cadrul companiilor pe care le conduc de peste 10 ani.

Pe plan local, in ceea ce priveste mandatele directorilor din companiile de stat, acestea dureaza in cel mai bun caz atata timp cat dureaza o guvernare, numirile fiind politice, cei numiti in functie, de cele mai multe ori, nu sunt specialisti in domeniul pe care il conduc.

Ideea nu este rea, dar este tardiva

“Crearea celor doua companii de stat nu este o idee rea, dar are un defect: vine cu o intarziere de zece ani”, spune Jan Veskrna, CEO-ul CEZ Romania, filiala locala a cehilor de la CEZ in Romania. Singurele asemanari intre Electra si Hidroenergetica si CEZ ar fi o capacitate instalata apropiata si un numar de angajati la un nivel comparabil. Potrivit declaratiilor recente facute de Mihai David, directorul general al Hidroelectrica ce se ocupa acum de infiintarea Hidroenergetica, mai intai cele doua companii vor fi orientate local, urmand ca abia din 2012 sa fie analizate planurile prin care cei doi giganti ar putea deveni jucatori regionali.

“Aceste companii neavand o forta de investitii comparabila cu a altor companii energetice europene nu vor putea intra in competitia regionala, ca sa nu mai vorbim de cea europeana. Prin urmare, problema tardivitatii in acest caz nici nu exista”, crede Mihai Mares, partener si coordonator al casei de avocatura Garrigues Romania.

Potrivit acestuia, singurul punct forte al acestui plan de reorganizare va fi faptul ca vor fi create doua companii cu o capacitate mare de productie care vor avea si o forta de negociere mai mare cu investitorii privati in diverse proiecte de parteneriat public privat.

Probleme gigantice pentru industrie?

Reprezentantul Garrigues mai ridica o problema care va rezulta din infiintarea acestor companii. “Pretul anuntat de vanzare de 43-44 de euro pe MWh va omori industria, in special cea de aluminiu sau productia de fertilizanti, care se bazeaza in prezent pe o energie ieftina de la Hidroelectrica, cumparata la un pret de 25-35 euro pe MWh”, mai spune Mares.

Deocamdata nu se stie concret cum urmeaza sa fie tranzactionata aceasta energie, desi autoritatile au declarat ca Electra si Hidroenergetica vor vinde electricitatea la un pret de cos. La sfarsitul anului trecut Hidroelectrica, care va fi divizata intre cei doi giganti, a incheiat un contract urias cu Alro Slatina prin care ii va furniza energie de 57 mil. euro in 2010.

“Modelul de comercializare a energiei nu este foarte clar. Nu se stie daca cele doua companii vor vinde ca un tot integrat sau va vinde fiecare centrala in parte si nici daca vor vinde direct catre consumatorii finali, caz in care traderii privati de energie vor fi nevoiti sa isi inchida afacerile din Romania”, mai spune Mares. Potrivit acestuia, cei doi giganti de fapt vor bloca intrarea investitorilor privati in sectorul termo, centralele pe carbune si gaz, “care de fapt ar trebui sa constituie baza de dezvoltare a sectorului energetic romanesc.”

Hidroenergetica si Electra

Capacitate instalata: 13.700 MW

Numar de angajati: 40.000

Venituri 2008: 3,7 mld. euro

Profit net: compania cu cea mai mare rata a profitabilitatii este Nuclearelectrica cu 7%. Restul au fie pierderi de pana la 95 mil. euro, fie rate de profit cuprinse intre 0,01% si 2,6%.

CEO: de infiintarea Hidroenergetica se ocupa Mihai David (PSD), actualul director general al Hidroelectrica, cunoscut mai ales pentru cariera sa politica. In ceea ce priveste Electra, aceasta este condusa de Constantin Balasoiu (PDL), actualul director la Complexului Energetic Craiova, cunoscut in piata ca un bun specialist in energie.

Sursa: cifrele reprezinta datele cumulate pentru cele doua companii. Veniturile au fost calculate ca suma a veniturilor din 2008 inregistrate de companiile care vor intra in Hidroenergetica si Electra.

CEZ (Cehia)

Capacitate instalata: 14.395 MW

Numar de angajati: 32.985

Venituri 2009: 7,5 mld. euro

Profit net 2009: 2 mld. euro

CEZ detine 2 centrale nucleare, 15 centrale pe gaz in Cehia si 3 in afara, 34 de hidrocentrale, precum si proiecte eoliene.

Descriere: CEZ este cel mai profitabil grup energetic din Europa.

CEO: Martin Roman, 41 de ani, conduce de aproape 6 ani operatiunile CEZ. Inainte de a veni la conducerea CEZ, Roman a fost CEO al Skoda Holding.

Iberdrola (Spania)

Capacitate instalata: 43.000 MW

Numar de angajati: 32.993

Venituri 2008: 25,2 mld. euro

Profit net 2008: 2,86 mld. euro

Circa jumatate din energia pe care Iberdrola o produce este bazata pe gaze, 12% pe surse regenerabile, 17,5% pe partea nucleara, iar pe partea hidro circa 8,2%.

Descriere: Iberdrola este cel mai mare grup spaniol de energie.

CEO: Jose Ignacio Sanchez Galan, 60 de ani, a fost numit in aceasta functie in mai 2001, pentru ca in martie 2005 mandatul acestuia sa fie prelungit.

Enel (Italia)

Capacitate instalata: 95.000 MW, in 23 de tari

Numar de angajati: 82.500

Venituri in 2008: 61,2 mld. euro

Profit net in 2008: 5,3 mld. euro

Descriere: Enel este cea mai mare companie energetica din Italia si a doua din Europa in ceea ce priveste capacitatea instalata. Este listata la bursa din Milano din 1999.

CEO: Fulvio Conti, 62 de ani, la conducere de 5 ani.

GDF SUEZ (grup franco-belgian)

Capacitate instalata: 68.400 MW

Numar de angajati: 200.000

Venituri 2008: 83,1 mld. euro

Profit net: 6,5 mld. euro

Descriere: GDF SUEZ este listat pe bursele de la Bruxelles, Luxemburg si Paris si face parte din toti marii indici bursieri internationali.

CEO: Gerard Mestrallet, 61 de ani, face parte din managementul SUEZ, companie cu care GDF a fuzionat recent, inca din 1995.

E.ON (Germania)

Capacitate instalata: 74.000 MW

Numar de angajati: 93.500

Venituri: 87 mld. euro

Profit net: 1,6 mld. euro

Descriere: Pana in 2030, E.ON isi propune ca 36% din energie produsa sa vina din surse verzi, fata de 13% cat este in prezent.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 04.03.2010

Astazi, in contextul efectelor complexe produse de prabusirea pretului petrolului, dar in egala masura in contextul politico-strategic regional si european caracterizat de o revigorare a miscarilor de nationalism etnic si economic, ideea gasirii instrumentelor prin care Romania sa-si poata specula atu-urile, sa-si poata proiecta interesul in plan regional si european si sa-si sustina capitalul autohton … este de o tot mai mare actualitate.

Asa se face ca sectorul energetic – domeniu in care Romania este un pol central in plan regional, prin resurse, infrastructura, know-how si capital uman – este primul dintre domeniile in care se pot cauta si gasi astfel de instrumente;

Conferinţa ZF Energie: Firmele româneşti de energie trebuie să-şi asume singure rolul de a deveni puternice în regiune. România este ţara cu cea mai puternică producţie de gaz şi de petrol din regiune

Data: 9.12.2015

Autori: Carol Dan , Roxana Petrescu

România este ţara cu cea mai puternică producţie de gaz şi de petrol din regiune, dar companiile sale sunt cele mai slabe.

Companiile ridicate de antre­prenori în energie acu­ză faptul că în cadrul lici­taţiilor pentru achizi­ţia de echipamente sau servicii firmele locale sunt dezavan­ta­jate uneori în faţa rivalilor străini, în anumite cazuri fiind incluse spe­cificaţii tehnice inutile doar pentru a fi înclinată balanţa înspre marile grupuri de profil.

Investitorii care şi-au asumat ris­curi pentru a ridica centrale în coge­nerare pentru a moderniza siste­mul de încăl­zire centralizată se con­fruntă la rândul lor cu probleme cau­zate de birocraţie, nu de factori ope­raţionali, iar pro­du­cătorii de ener­gie acuză barierele la ex­port.

Domeniul energetic, un business de 30 de miliarde de euro, încheie anul 2015 fără o strategie sau un sistem de redevenţe nou, deşi ambele au fost promise de autorităţi.

Ca răspuns, mediul de afaceri spu­ne că nici măcar nu mai sunt nece­sa­re aces­te lucruri, dar trebuie să existe mă­car o viziune despre modul în care Ro­mâ­nia ar trebui să-şi folosească re­sur­se­le. Aceasta a fost una dintre conclu­zi­ile conferinţei organizate de ZF „Cum trans­formăm independenţa ener­getică a României în prosperitate economică.“ Partenerii evenimentului au fost CEZ, Grup Servicii Petroliere, Nuclearelec­tri­ca şi Pachiu şi Asociaţii.

Depolitizarea managementului, sta­bilirea unor proiecte de investiţii ma­jore, debirocratizarea sistemului sau mă­car aplicarea prevederilor în vi­goare ar fi alţi paşi pe care auto­rită­ţile ar tre­bui să-i facă pentru ca România să beneficieze mai bine de resursele sale.

România este ţara cu cea mai mare pro­ducţie de petrol din regiune, de pa­tru ori mai mare decât cea a Poloniei, şi ocupă poziţia fruntaşă şi la extracţia de ga­ze, potrivit statisticilor europene în care nu este inclusă şi Ucraina.

Totoda­tă, România are a doua cea mai mare ca­­pacitate de producţie a energiei elec­tri­ce, prima poziţie fiind ocupată de aceas­tă dată de Polonia.

În ciuda resurselor de indiviat pe care România le are, la nivel regional piaţa locală a reuşit să rămână un jucă­tor modest, doar o companie, OMV Petrom, intrând în topul celor mai mari 15 firme energetice regionale în­toc­mit de consultanţii de la Deloitte.

Mai mult, deşi anul acesta piaţa lo­cală a devenit aproape independentă de im­porturile de gaze, situaţia a fost gene­rată mai ales de reducerea con­sumului din sectorul chimic.

Problema este că deşi din Marea Neagră vin veşti bune privind poten­ţialul de resurse, pe masă nu apare nici­un plan prin care acestea ar putea fi procesate intern. În schimb se lu­crează intens la modalităţi de export.

„Trebuie să laşi companiile să acţioneze după interesul lor. Treaba guvernului este să creeze pieţe, nu strategii. Să nu cădem în mirajul că strategia energetică e un miracol şi vom vedea apoi firme româneşti că se extind în regiune“, a spus Laurenţiu Pachiu, managing partner la Pachiu şi Asociaţii, în conferinţa organizată de ZF „Cum transformăm independenţa energetică a României în prosperitate economică.“ Partenerii evenimentului au fost CEZ, Grup Servicii Petroliere, Nuclearelectrica şi Pachiu şi Asociaţii.

„Orice guvern trebuie să stimuleze apariţia de pieţe, asta creează bunăstare. Ce trebuie să facă acest guvern e să realizeze importanţa sectorului energetic. Strategia ar trebui să stabilească reguli clare de piaţă şi să lăsăm companiile să exploateze oportunităţile“, spune Pachiu.

Corneliu Bodea, acţionar al ABBC Group (fostul Adrem Invest), firmă înfiinţată împreună cu fratele său şi care a ajuns la afaceri de 50 mil. euro, inclusiv din contracte cu SUA sau China, a spus că înainte de a vorbi de o strategie energetică, ar trebui ca autorităţile să se gândească la ce vor să obţină.

„O strategie se bazează pe o viziune. Noi vorbim mai mult de strategie, nu de viziune“, a afirmat Bodea.

Investiţii necesare, dar care au probleme

ABBC Group include mai multe firme active în domenii pre­cum furnizarea de echipamente şi soluţii pentru industria me­talurgică, instalarea de contoare inteligente pentru com­panii precum CEZ, dar şi producţia de energie. În 2013, com­pania a devenit proprietarul celei mai mari centrale pe bio­masă din România în urma unei investiţii de peste 90 de mil. euro în Suceava, unitate care ar fi trebuit să rezolve pro­ble­mele privind asigurarea de agent termic din oraş. Deşi în re­pe­tate rânduri s-a subliniat necesitatea investiţiilor în do­me­niul încălzirii centralizate, proiectul nou de la Suceava se con­fruntă cu probleme. Proiectul poate beneficia în totalitate de schema de sprijin pentru producerea de energie pe bază de bio­masă doar dacă de la Ministerul Mediului este emis un cer­tificat de origine care să ateste că deşeurile folosite în pro­ducţia de energie provin din procesarea lemnului românesc.

„Noi avem declaraţie pe propria răspundere din partea furnizorului şi totuşi avem această problemă, or, eu nu ştiu ce este mai puternic decât declaraţia pe propria răspundere“, a completat Corneliu Bodea.

Daniela Lulache, directorul general al Nuclearelectrica, firma care operează centrala nucleară de la Cernavodă, a men­ţionat la rândul său problemele cu care producătorii se con­fruntă în realizarea exportului de energie, reglementările în vigoare obligându-i să-şi vândă energia numai pe bursa OPCOM.

„Ce vedem azi este consecinţa faptelor noastre. Co­m­panii precum CEZ sau E.ON, la care noi ne uităm cu ad­mi­raţie, nu s-au trezit dintr-odată că sunt jucători regionali. Noi trebuie să învăţăm să vindem şi pe alte pieţe. Nu ne trebuie neapărat un document, ci o viziune“, a afirmat Lulache.

Potrivit lui Răzvan Nicolescu, lead advisor în practica de energie din Deloitte, dacă va exista o nouă strategie ener­getică, ea va trebui să cu­prindă unu sau maximum două obiective proritare de in­vestiţii. Până atunci însă, im­portant este „să trecem peste aceast iarnă.“

Dar nu doar produ­că­torii de energie se confruntă cu pro­bleme. Cristian Se­co­şan, direc­torul general al Rom­electro, unul dintre cei mai mari con­tractori de proiecte energetice, spune că furnizorii locali de servicii sau echipamente au pro­bleme în lici­taţii, unde balanţa înclină de cele mai multe ori către marile grupuri străine. „Ni se cere experienţă, dar cum ajungi să ai experienţă dacă nu câştigi contracte? Sunt situaţii în care în anunţurile de licitaţii sunt introduse anumite specificaţii tehnice, uneori fără a fi cu adevărat utile, astfel încât doar anumite categorii de furnizori se pot înscrie. Dorinţa noastră, a Romelectro, este să reuşim să coagulăm un hub de companii româneşti de profil, să încercăm să ne completăm, astfel încât să avem o prezenţă mai puternică pe plan local, dar şi la export“, a spus Secoşan.

Revoluţia nu vine din producerea electricităţii, ci din reţelele inteligente

Precedenta strategie energetică naţională, asumată de guvern în 2007, dar depăşită imediat după ce a intrat în vigoare de torentul de schimbări aduse în toată lumea de criza eco­nomică şi financiară apărută în 2008, punea accentul pre­pon­derent pe zona generării de electricitate. La acel moment, era de înţeles, având în vedere că „economia duduia“, iar ce­rerea de curent era în creştere. În prezent însă, cererea de ener­gie abia îşi revine după şocul din 2009. Mai mult, dis­pariţia unor consumatori de talie mare, dar şi nume­roa­sele pro­iecte de eficientizare derulate de consu­matorii im­portanţi pun presiune pe cerere. Potrivit lui Bodea, ar fi o idee bună folosirea aparentei supracapacităţi de producere a ener­giei pentru încălzire. Însă ceea ce ar schimba cu adevărat faţa sistemului energetic ar fi reţelele inteligente.

„Revoluţia în energie nu vine din producţie, ci din inte­li­genţa reţelelor. Asta deschide noi perspective sistemelor ener­getice şi duce la schimbarea viziunilor şi strategiilor sta­telor în sectorul energetic. Problema e legătura între pro­ducţie şi consum. Cinci ani e un termen scurt, dar în 10-20 ani cred că circa 30% din generare vor veni din centrale de 5 MW sau mai mici de 1 MW“, crede Bodea.

Independenţa energetică nu aduce prosperitate. Securitatea energetică însă da

În opinia lui Cristian Secoşan, director general al com­paniei Romelectro, problema nu este că statul este acţio­nar în companii energetice, pentru că există destui mana­geri com­petenţi în companii de stat. Problema este dată obiectivele uneori neclare pe care statul le fixează acestor companii.

„Independenţa e un lucru bun, dar cam utopic, ne trebuie mai degrabă securitate energetică. Independenţa nu aduce neapărat prosperitate, asta este adusă de securitatea ener­ge­tică“, a adăugat Secoşan.

Din perspectiva lui Nicolescu, companiile româneşti tre­buie să înceapă să îşi asume un rol în businessul regional, pentru că oportunităţi sunt, iar producătorii români de ener­gie au dreptul să vândă direct la export.

„Producătorii au dreptul şi e normal să vândă pe alte pieţe. Acum un an Hidroelectrica inaugura un birou la Buda­pesta, apoi ANRE i-a amendat că vindeau acolo. În pe­rioa­da următoare producătorii trebuie să aibă aceleaşi drep­turi ca traderii pe partea de comercializare“, a spus Nicolescu.

O altă idee enunţată de Nicolescu care ar putea dinamiza peisajul energetic local ar fi sporirea concurenţei din do­me­niul distribuţiei de electricitate, un monopol în acest moment ges­tionat de CEZ, Enel, E.ON şi Electrica.

„Este un domeniu care trebuie privit cu calm, dar nu tre­buie excluse idei precum organizarea unor licitaţii pentru aceste licenţe, la un anumit număr de ani, în funcţie de obiec­tive de performanţă stabilite în mod clar“, a mai spus Nicolescu.

Daniela Lulache, director general al Nuclearelectrica

„După aderarea la UE, a fost exagerarea noastră cu unbundlingul (separarea activităţilor de distribuţie de cele de furnizare a energiei – n. red.). Am separat totul, ceea ce E.ON sau CEZ, companii la care noi ne uităm cu admiraţie, au avut privilegiul de a nu fi puse în situaţia asta. Noi, producătorii de energie avem posibilităţi limitate de acţiune, putem funcţiona doar în România. Nu putem exporta, deşi avem excedent de capacitate şi scade consumul. Ce facem cu acest excedent? Să devii jucător regional trebuie să începi de undeva. Nici CEZ sau E.ON nu s-a trezit dintr-odată regional. Trebuie să învăţăm să vindem şi pe alte pieţe. Toţi avem nevoie de mai multă rigoare, iar de la autorităţi aşteptăm să îşi facă minimal treaba, pentru că ştim ce avem de făcut. Avem şansa, resursa şi knowldege-ul să reuşim. Nuclearelectrica e victima situaţiei că au dispărut mulţi producători români de echipamente, nu mai avem piese de schimb, pentru mentenanţă, de aceea ne ducem spre producătorii mari şi vom rămâne cu ei, pentru că e complicat să tot schimbi furnizorii de piese de schimb pentru o centrală nucleară.“

Laurenţiu Pachiu, managing partner la Pachiu şi Asociaţii

„Important e ca orice guvern să pună domeniul energetic acolo unde îi e locul. În această zonă de graniţă cu estul sistemul energetic este o prioritate pe agenda marilor jucători internaţionali. Nu mai trebuie bariere artificiale în calea investiţiilor. Orice guvern trebuie să stimuleze apariţia de pieţe, asta creează bunăstare. Ce trebuie să facă acest guvern este să realizeze importanţa sectorului energetic. Trebuie să laşi companiile să acţioneze după interesul lor. Strategia ţi-o dă piaţa, pentru un agent economic strategia lui depinde de oportunităţile din piaţă. Nu e nevoie de niciun document programatic. Strategia ar trebui să spună ca statul să nu se mai bage în companii, să stabilim reguli clare de piaţă şi să lăsăm companiile să exploateze oportunităţile din piaţă. Să nu cădem în mirajul că strategia energetică e un miracol şi vom vedea apoi firme româneşti expansive.“

Răzvan Nicolescu, lead advisor în practica de energie din Deloitte

„Un sistem mai concurenţial pe zona de distribuţie ne-ar ajuta ca piaţă. O dată la 10-15 ani putem să facem o licitaţie şi să alocăm licenţe de distribuţie pe reţelele care sunt ale statului. Acest model se discută deja la nivel european în mai multe ţări şi e posibil să apară devzoltări. Să nu ne ferim de un astfel de model, putem discuta.“ „Soluţia e reorientarea către tineri şi formarea unei generaţii noi de oameni care să lucreze în energie. Trebuie să îi încurajăm şi să avem răbdare. De la guvern aştept o reorientare către investiţii, o preocupare privind scăderea demografică dramatică, discrepanţa de dezvoltare între regiuni. Suntem a treia ţară din UE ca independenţă energetică, ne-am stabilit deja ţinta de energie verde, ne putem uita în ochii oricui cu demnitate. Suntem singurii din UE-28 care putem produce mai multă energie decât consumăm.“
Cristian Secoşan, director general al Romelectro

„Ni se cere experienţă, dar cum ajungi să ai experienţă dacă nu câştigi contracte? Sunt situaţii în care în anunţurile de licitaţii sunt introduse anumite specificaţii tehnice, uneori fără a fi cu adevărat utile, astfel încât doar anumite categorii de furnizori se pot înscrie. Dorinţa noastră, a Romelectro, este să reuşim să coagulăm un hub de companii româneşti de profil, să încercăm să ne completăm, astfel încât să avem o prezenţă mai puternică pe plan local, dar şi la export. Pe de altă parte, problema este că ne şi confruntăm cu o sărăcire a ofertei industriale româneşti. Din păcate, ce se produce în România în zona de generare a energiei electrice şi a producţiei de gaze naturale e destul de puţin. Eu caut tehnologie în afara ţării, pentru că în România nu prea există. Nu cred că e un tren pierdut definitiv, mai sunt câteva vagoane care trec prin gara asta, dar e greu să îţi imaginezi renaşterea unor companii româneşti mari în sectorul echipamentelor.“

Corneliu Bodea, acţionar al ABBC Group (Adrem Invest)

„O strategie se bazează pe o viziune. Noi vorbim mai mult de strategie, nu de viziune. Ar trebui să se acorde mai multă atenţie energiei termice, pentru că este în strânsă legătură de energia electrică. Putem echilibra sistemul energetic prin folosirea energiei electrice la încălzire, asta e o idee foarte bună şi fezabilă. Revoluţia în energie nu vine din producţie, ci din inteligenţa reţelelor, care pleacă de la un contor inteligent. Asta deschide noi perspective sistemelor energetice şi duce la schimbarea viziunilor şi strategiilor statelor în sectorul energetic. Problema e legătura între producţie şi consum. Poate că cinci ani este un termen prea scurt, dar în 10-20 ani cred că circa 30% din generarea de electricitate vor veni din centrale de 5 MW sau cu puteri de sub 1 MW.“

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 09.12.2015

Un alt articol pe aceeasi tema, tot in Ziarul Financiar:

Două idei utopice care ar scoate din amorţeală cea mai importantă piaţă din economie şi ar stârni întrebări legate de interesele României. Cărţi şi bani avem. Cine le joacă?

Data: 6.12.2015

Autor: Cristian Hostiuc

Pieţele de energie – petrol, gaze, energie electrică, energie nucleară, energie eoliană etc. – din întreaga lume sunt în scădere din cauza reducerii cererii şi a preţurilor acestor produse.

Pe acest fond, toate companiile se confruntă cu scăderea veniturilor şi aproape toate se îneacă în datoriile pe care le-au făcut în perioada de boom, atunci când plăteau orice preţ pentru achiziţia unor pieţe şi a unor resurse. Aşa s-au format câţiva mastodonţi la nivel mondial, mai puternici decât statele.

Căderea preţului petrolului a schimbat peisajul mondial, aducând marile companii în situaţia de a se diviza şi a-şi vinde din active ca să-şi plătească datoriile.

Shell, BP, Exxon, Chevron renunţă la investiţii şi la zăcăminte, E.ON şi RWE din Germania se rup în bucăţi, Enel caută investitori pentru operaţiunile pe care le deţine în alte ţări (aproape un an operaţiunile din România au fost puse în vânzare, dar în final italienii au renunţat).

Unde este România în acest peisaj?

Dacă ne uităm la istoria noastră capitalistă de două decenii, România a fost în contratimp, cel puţin din punctul de vedere al mişcărilor statului. Când în afară statele îşi formau campioni naţionali în energie, România, reprezen­tată de guvern, îşi împărţea energia şi se vindea pe bucăţi.

Acum, când toţi în lume vând, de ce nu şi-ar aduna România companiile energetice în holding?

1. Dacă s-ar uni Romgaz cu Hidroelectrica?

Toată lumea spune că nu are niciun sens, că nu se pot face sinergii. Poate aşa este, dar împreună ar rezulta o companie / un holding numărul 1 în România cu o valoare de piaţă de peste 5 miliarde de euro, depăşind Petrom (4 miliarde de euro), cu afaceri cumulate de 1,7 miliarde de euro şi cu un profit de aproape 500 de milioane de euro.

În acest moment afacerile Romgaz sunt în scădere din cauza reducerii cererii interne, în schimb Hidroelectrica creşte datorită cererii de energie la export.

Holdingul ar conta mai mult în regiune şi ar avea resursele financiare pentru a se uita după alte active care apar la vânzare. În orice moment Romgaz Ă Hidroelectrica ar putea să împrumute peste 2 mld. euro pentru achiziţii.

Pe bursă, acolo unde acum acţiunile Romgaz se tranzacţionează şi unde Hidroelectrica vrea să ajungă, ar rezulta un grup suficient de mare, care să atragă atenţia celor mai mari investitori din lume.

România nu are în acest moment o companie la care să se uite marile fonduri şi să atragă miliarde de euro care se plimbă pe ecrane în căutarea unor companii mari cu un free-float rezonabil.

Statul român, care deţine acum 70% din Romgaz şi 80% din Hidroelectrica, ar putea obţine fără probleme un miliard de euro dacă şi-ar vinde o parte din acţiuni fără să piardă controlul, dacă acest lucru reprezintă un motiv de îngrijorare.

Ce să facă statul cu banii mai departe?

2. Dacă ar cumpăra statul acţiunile pe care vrea să le vândă Fondul Proprietatea la Petrom?

Fondul Proprietatea deţine în acest moment 18,9% din Petrom, participaţie evaluată la preţul actual de pe bursă la circa 740 de milioane de euro.

De mai bine de un an, Fondul Proprietatea încearcă să-şi lichidizeze această participaţie pentru a obţine bani ca să le dea acţionarilor.

Principalul acţionar de la Fondul Proprietatea este fondul american de investiţii Elliott, care îi presează pe administratorii de la Franklin Templeton să vândă acţiunile deţinute de FP la companiile româneşti şi să ramburseze bani acţionarilor.

Din cauza căderii preţului la ţiţei, acţiunile Petrom au scăzut de la 0,420 lei la 0,299 lei, adică cu aproape 30%. În 2004 guvernul Năstase a vândut pachetul majoritar de la Petrom cu 0,24 lei/acţiune.

În 2011 guvernul Boc era dispus să vândă 10% din Petrom la un preţ de 0,37 lei/acţiune, dar tranzacţia nu s-a mai realizat pentru că investitorii ofereau numai 0,32 lei/acţiune. Acum o acţiune este 0,3 lei, iar tendinţa este de scădere atât la nivelul valorii acţiunii, cât şi la nivelul dividendelor.

În aceste condiţii, dacă fondul Proprietatea (Franklin Templeton ) vrea să vândă, statul poate să cumpere ca să-şi mărească participaţia de la 20% cât are în prezent.

Petrolul nu va sta la acest preţ pe vecie, iar orice creştere va mişca valoarea Petrom. Mai mult decât atât, dacă statul crede în proiectul de gaze al Petrom cu Exxon din Marea Neagră, ar trebui să ridice miza pe Petrom.

De trei ani avem un Minister al Energiei, pe unde au trecut trei miniştri care nu au fost în stare să pună pe masă o nouă strategie energetică pentru România. Toţi au preferat să vorbească despre ea, dar nimeni nu a venit cu ceva concret.

Energia – petrol, gaze, energie electrică, etc. – este o piaţă de monopol de aproape 30 de miliarde de euro pe an care îmbătrâneşte sau se îneacă în propriul succes (energia eoliană).

Ce-o fi aşa de greu să pui pe masă o strategie energetică pe 20 de ani care să atragă investiţii de peste 5 miliarde de euro pe an şi care să „resusciteze” economia.

România este promovată în afară ca idei cu investiţii de viitor prin IT, energie şi agricultură.

Dacă piaţa de energie stă însă degeaba, fără mişcări „utopice” şi fără o strategie de viitor, vom rămâne închişi în propriile graniţe.

Cărţi avem, cine le joacă? Până acum la cacealma suntem buni. Acum avem toate atuurile şi banii.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 07.12.2015

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s