A subventiona sau a nu subventiona, care este calea?

O disputa pe o tema pragmatica purtata intre doi dintre oamenii pe care-i apreciez foarte tare pe tema subventiei, mi-a atras atentia astazi. Poti sa “nu subventionezi” intr-o lume in care toti, sau mare parte din partenerii tai de afaceri, subventioneaza diferite activitati?

Raspunsul nu este deloc simplu, iar adevarul nu este deloc in alb si/sau negru, ci in multe-multe variante de gri, pentru ca si adeptii si combatantii au partea lor de dreptate, adevarul fiind, probabil, pe undeva pe la mijloc!

Pozitionarea ferma exprimata de Bogdan Glavan este ca subventia nu trebuie sa fie facuta! Aici puteti citi pozitia sa:

Ei subvenţionează şi noi nu. E bine aşa?”.

Să presupunem că vecinii noştri subvenţionează 100% producţia tuturor bunurilor, astfel încât ni le vând la fenomenalul preţ… 0 (zero). La acest nivel al preţului producţia acestor bunuri este imposibilă în România şi nimeni nu ar lucra în niciuna din respectivele afaceri – toată lumea ar fi şomeră. Dar este asta o problemă? Dacă citiţi cu atenţie partea de început a acestui paragraf veţi vedea că nu. Nu e rău ca cineva să muncească pentru tine, în timp ce tu stai la umbră şi te relaxezi.

Si rationamentul lui este pertinent; atunci cand partenerii de afaceri subventioneaza ei iti vand de fapt bunuri care sunt mai ieftine decat costul de productie … iar tu, pe plan local, prin lipsa subventiei, faci ca banii / capitalurile de pe plan local sa se aloce in functie de nevoile pietei catre acele domenii (altele decat cele subventionate de partenerii tai comerciali) care au capacitatea de a aduce o plus-valoare chiar mai mare decat cea produsa in domeniile subventionate de ceilalti.

Altfel spus, intr-o speta ipotetica, daca in Europa se subventioneaza agricultura – noi, neoferind subventii acestui domeniu – vom face ca antreprenorii si capitalurile sa mearga spre, de exemplu, IT, sau catre productia de sticla si borcane.

Pana aici teoria este ok! In practica insa lucrurile stau un pic altfel! Si aici cred ca pozitia lui Dan Selaru este mai aproape de realitatea pragmatica! “Sa le explice cineva libertarienilor nostri de mana a doua, ca nu au nicio firma adevarata, ca daca Occidentul la care se raporteaza subventioneaza de la electricitate la grau, o tara in care nu exista subventii nu rezista economic.” spune Dan.

Astfel, un domeniu, o industrie sau o companie straina care primeste subventii de la Statul de origine va scoate din piata compania/companiile locale care nu primesc subventii, pentru ca nu vor putea face fata competiei.

Partea proasta este ca scotand din piata locala “competitia”, compania / companiile straine care primesc subventii vor ocupa astfel piata. Ocupand piata … vor face acolo aproape tot ce vor ele … inclusiv sa mute o buna parte din activitatile producatoare de plus-valoare de pe lant (care se faceau pe plan local!) in alta parte; daca luam ca speta agricultura … un mare procesator de alimente strain ce primeste subventii, dupa ce ocupa piata ar avea tot interesul si toate posibilitatile de a muta spre exemplu productia de conserve alimentare si/sau de alimente ambalate in alta parte, relocalizand agentii creatori de plus-valoare de pe lant, si destructurand astfel industria si in aval si in amonte!

In plus, ulterior preluarii pietei, sau a unei cote de piata consistente, ar putea influenta nivelul preturilor oferite consumatorului final autohton in asa fel incat sa extraga mai multa plus-valoare din buzunarele consumatorilor autohtoni decat ar putea-o face in conditii normale.

Stiu – un posibil contrargument ar fi acela ca in conditii de cresteri de preturi, consumatorii vor refuza sa mai cumpere produsele respectivei companii, orientandu-se spre alti producatori … doar ca, o printr-o politica de preturi bine gandita (cu majorari in trepte mici si la intervale de timp relativ mari, impactul este greu de perceput de consumator!) … mai ales in conditii de inexistenta sau existenta precara a competitiei. Si asta pentru ca existenta pe piata a unui / unor jucatori mari, care au puterea de a influenta piata respectiva descurajeaza atat indirect cat si direct – prin politici de preturi de dumping – intrarea unor alti jucatori pe piata. Si nu … nu este neaparat nevoie sa faca asta prin manevre obscure care sa fie ulterior identificate de Consiliul Concurentei – care, nu-i asa, vegheaza sa nu se faca intelegeri anticoncurentiale. (Sesizati va rog ironia!) … ci prin decizii si instrumente “de business”.

Si marii jucatori, au la indemana toate instrumentele, de la bani, logistica si know-how pana la tot felul de instrumente informale … pentru a bloca dezvoltarea alternativelor.

Prin urmare, subventiile ofera companiilor straine posibilitatea de a ocupa o piata, prin preturi sub costuri, si ulterior ofera companiilor respective posibilitatea de a extrage rente (plus-valoare) de pe piata nou ocupata … in conditii si cuantumuri ce sunt practic imposibil de controlat!

Mai important este faptul ca permite si transferul unor “probleme” de acasa, in structura economiei locale; altfel spus, daca marele lant de productie sau distributie este pus in fata nevoii de a face ajustarii de costuri  sau de personal … este foarte probabil ca aceasta ajustare sa fie mai putin dura in tara de origine si mai aspra in celelalte piete – echilibrarea facandu-se prin transferuri de costuri/profituri intre divizii.

Da, stiu ca teoretic o astfel de tendinta de acaparare a unei piete ar putea fi contrabalansata de aparitia altor jucatori, tot straini, tot subventionati … care sa se bata pentru cota de piata. Problema este ca, de cele mai multe ori, termenii unei astfel de competitii sunt stabiliti prin influente de alta natura decat cele pur economice … facand obiectul unor intelegeri mai mult sau mai putin legale / morale undeva inafara pietei / Statului tinta. Pe scurt, competitia reala nu exista in practica, pentru ca marile lanturi de retail / marii producatori vor putea si vor prefera sa-si imparta piata.

Pe de alta parte, este adevarat ca a raspunde cu subventie la subventie – nu mi se pare nici mie a fi cea mai potrivita abordare! Si asta macar si pentru faptul ca intr-o “batalie a subventiilor” jucatorii/tarile mici n-au prea multe sanse in fata celor mari. Si nici “protectionismul” nu este o cale!

O varianta alternativa ar fi stimularea cresterii competitivitatii ca raspuns … si nu neaparat in termeni de pret ci in termeni de servicii si/sau calitati care sa adauge plus-valoare! Asta pe de o parte! Pe de alta parte – prin subventii, interventii, etc… adica prin stimularea / sustinerea EXTINDERII / DEZVOLTARII altor companii / sectoare – care au capacitatea de a crea plus-valoare mai mare decat cea produsa de companiile straine ce primesc subventii.

Altfel spus, daca in Ro ai o industrie / o companie care are caracteristicile necesare pentru a fi transformata intr-un jucator mare in domeniul / zona sa de activitate … fa tot posibilul, tu ca Stat sa sprijini, impulsionezi, stimulezi dezvoltarea acesteia si mai ales expansiunea ei in tara, regiune, lume – astfel incat nu doar sa-i permiti sa creeze plus-valoare mai multa (prin marirea scalei la care face business) ci si sa faci din ea un instrument prin care sa aduci acasa plus-valoare din alte parti.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s